În 1782, matematicianul elvetian Leonhard Euler îsi imagineaza urmatoarea problema într-o grila. Unii atribuie paternitatea Sudokului elvetianului, cu atât mai mult cu cât munca lui Euler consista în studiul patratelor latine si teoria grafurilor.
Problema ofiterilor se poate enunta astfel: fie sase regimente diferite, fiecare regiment posedând sase ofiteri de grade diferite. Se cere sa se plaseze cei 36 ofiteri într-o grila de 6 x 6, fiecare ofiter ocupând câte casuta, în asa fel ca fiecare rând si fiecare coloana sa contina toate gradele si toate regimentele.
"Desi, dupa tot efortul pe care l-am dat pentru rezolvarea acestei probleme, am fost obligati sa recunoastem ca un astfel de aranjament este absolut imposibil, desi nu putem sa dam o demonstratie riguroasa"
În 1901, francezul Gaston Tarry demonstreaza imposibilitatea rezultatului datorita unei cautari extensive a tuturor cazurilor si prin încrucisarea rezultatelor.
Legatura între Sudoku si problema celor 36 de ofiteri este conditia care împiedica repetitia unui acelasi element în grila, ajungându-se în final tot la un joc care se foloseste de principiul patratului latin (combinarea a doua patrate latine în cazul patratului greco-latin, patrat latin subdivizat în mai multe regiuni în cazul Sudoku).
